theona resize

O intrebare deloc simpla la care a trebuit sa meditez indelung.

Trebuie sa te cunosti foarte bine si sa fii suficient de sincer cu tine pentru a te accepta asa cum esti cu bune si rele si iti trebuie curaj pentru a-ti impartasi experientele traite si lectile de viata invatate din reusite si greseli. Dar este un exercitiu excelent.

Ei bine…sa incepem…

Ma numesc Theona Balan,  pasionata de tot ce inseamna dezvoltare personala si descoperirea ingredientelor unei vieti de succes.

Mi-am luat zborul din sanul familiei la 18 ani cand am venit in Bucuresti la facultate. Imi amintesc si acum cu cata nerabdare si neliniste asteptam sa imi iau viata in propriile maini. Cate vise si planuri. Mereu am fost o optimista si o visatoare. Si asta m-a ajutat sa trec peste toate cu zambetul pe buze chiar si atunci cand lucrurile nu erau asa roz precum as fi sperat.

Am trait in cativa ani cati altii in 20 si am avut multe suisuri si coborasuri.

Am crezut ca le stiu pe toate, m-am grabit sa experimentez cat mai multe.

Am iubit, am trait intens, m-am lasat dusa de val si m-am indragostit, m-am grabit catre altar crezand ca el este cel cu care vreau sa imi petrec tot restul vietii, am devenit mama unui baietel care este comoara mea cea mai de pret, apoi am trait multe dezamagiri intr-un timp foarte de scurt, dezamagiri care s-au impletit cu toate nelinistile si fricile maternitatii. Totul a fost accentuat de nastere, despresia postnatala si toate schimbarile ce au venit o data cu noul rol de mama.

Am trecut prin toate acestea fara sa am alaturi dragostea, suportul sau macar prezenta celui caruia ii daruisem doua daruri nepretuite: inima mea si un ingeras de baietel. Am plans, m-am framantat, m-am invinovatit, am regretat, am trait o adevarata drama insa in cele din urma mi-am luat inima in dinti si am acceptat situatia. Un pas foarte important, care m-a ajutat sa trec la urmatorul: decizia de a merge mai departe  si de a-mi dori mai mult pentru mine si pentru copilul meu.

Mi-am dat seama ca pentru a-mi schimba viata trebuie sa renunt la tot ceea ce imi face rau, la tot ceea ce nu e in concordanta cu mine si cu principiile mele, sa las in urma tot ceea ce nu rezoneaza cu inima si cu dorintele mele.

“Niciodata nu stii cat de puternic esti pana cand sa fii puternic ramane singura optiune pe care o mai ai.” Roggie Bush

Zis si facut! Consider ca aceasta este una din deciziile cele mai bune pe care le-am luat. Am avut curajul sa infrunt “gura lumii”, familia, societatea si pe orice binevoitor care imi spunea ca e mai bine sa ma sacrific pentru copil. Este oare intr-adevar un sacrificiu  sa traiasca intr-o familie in care parintii se cearta mereu? Cu o mama trista si neimplinita?

In aceste conditii se poate oare copilul dezvolta armonios? Pot eu fi un model de viata pentru el? Cu siguranta nu…

Sunt la inceputul unui nou drum, un drum ce ma duce spre viata minunata la care am visat mereu. Poate ca nu va fi cel mai drept si mai usor drum de parcurs, insa sunt pregatita pentru a intampina obstacolele ce vor aparea in calea mea. Si stiu ca de fiecare data cand voi depasi un obstacol voi fi mai aproape de visul meu, de misiunea mea, si voi mai fi invatat o lectie valoroasa de viata.

Pot sa vad capatului lui, insa sunt convinsa ca atunci cand voi ajunge la punctul pe care eu il consideram capat voi constata ca nu este decat un popas si voi continua ascensiunea. Voi continua sa urc. Voi continua sa lupt, voi continua sa visez, voi pleca apoi mai departe in aflarea acestor vise si voi persevera pana le voi vedea transformate in realitate.

Pana cand voi continua? Drumul e fara sfarsit….pentru ca o data indeplinita misiunea, va aparea alta si alta si voi fi bucuroasa sa constat la sfarsitul unui drum ca este de fapt inceputul altuia.

Acum ma aflu la inceput si da, sunt bucuroasa ca pot sa o iau de la capat. Si nu numai asta, sunt fericita ca am vazut calea, sunt fericita ca mi-am descoperit drumul. Sunt fericita ca am avut curajul sa inchei o calatorie care nu ma ducea nicaieri. Ba chiar ma tragea in jos si nu ma lasa sa ma dezvolt.

Acum ma simt bine, ma simt libera sa visez; simt ca mi s-a dat dreptul din nou sa sper….

E aproape strigator la cer sa  iti fure cineva  visele si sperantele,. Sa constati ca cineva a intrat in sufletul tau si l-a ravasit, l-a zbuciumat desi tu ii deschisesei usa (sufletului) crezand ca a venit cu cele mai bune intentii.

Sunt convinsa ca in momentul in care tu vei citi ceea ce am scris deja o mare parte din vise vor fi deja implinite (unul dintre ele fiind acela  de a crea acest site).

Daca am reusit eu cand totul parea fara speranta .…cand totul parea prea negru ca macar sa mai pot vedea un nou drum iata ca lumina din sufletul meu m-a ghidat catre acest nou inceput.

Te invit alaturi de mine sa parcurgem acest drum, drumul spre success, spre o viata implinita si fericita.

Pentru succesul tau,

Theona

Adaugă un comentariu

comentarii