Categorii
Diverse

Dacă am fi mai buni unii cu alții…

„Dacă n-ar exista fericirea altora, nu ne-am sinchisi de nefericirea noastră.” Marin Preda

Plecand de la acest citat ma intreb: oare de ce ne pasa mai mult de capra vecinului decat de a noastra?

Sunt surprinsa sa citesc mesaje de la cititoare care au ca nemultumire principala, invidia si rautatea femeilor din jurul lor.

Adica noi, femeile, in loc sa ne sustinem, sa ne ajutam, sa ne ascultam povestile si sa ne incurajam, ne sabotam si ne taiem craca de sub picioare una alteia? Bineinteles ca acest lucru este valabil nu doar in randul femeilor ci si al barbatilor.

Patru din cinci români, care trăiesc în mediul urban, sunt predispuși să invidieze statutul sau stilul de viață al cunoscuților sau colegilor lor.

Românii sunt predispuși la comparații sociale, în funcție de care își judecă succesele sau eșecurile.

23% dintre respondenți consideră că invidia este principala trăsătură negativă a românilor si cei mai multi sufera din cauza ei.

Studiul a fost realizat în perioada 15-24 mai 2018, pe un eșantion de 500 de persoane adulte din populația urbană digitală.

Ii minimizam pe ceilalti ca sa parem noi mai buni, mai frumosi, mai destepti, mai de succes. Ii admiram pe prieteni si ii sustinem doar pana in momentul cand devin mai realizati ca noi.

Ne aratam cu degetul, ne vanam greselile, ne blamam fara sa ne pese de ranile si de dramele pe care le provocam in sufletul acelor persoane. Nu acceptam sub nici o forma ca cineva ar putea fi mai realizat doar pentru ca a muncit pentru asta.

Femeile sunt ori destepte si urate, ori frumoase si curve. Frumoasa si desteapta e o combinatie care nu place oamenilor mici si frustrati.

Sunt convinsa ca multe dintre voi, au trait pe propria piele acest lucru si au simtit cat e de greu sa te afirmi in aceste conditii!

Acesti oameni au grija sa gaseasca nod in papura si o explicatie pt fiecare realizare a altora: „Mda…arata bine, dar nu face nimic toata ziua” 

„Ce sa spunem, are jobul ala pt ca e pila lui x.”  

„A avut norocul sa se nasca intr-o familie instarita, in rest nu e nimic de capul lui”

Traim cu iluzia ca ii putem convinge pe toti de munca noastra, de realizari, de rezultate. Si suferim cand vedem ca oamenii nu vad ce suntem cu adevarat. Apoi ne punem masti crezand ca nu e suficient ceea ce suntem sau ceea ce avem deja. Si ne taram cu ele prin viata, povara devenind tot mai mare si nefericirea tot mai aproape.

Oameni buni, ne facem viata un calvar, noi intre noi. Femeie draga, iubeste femeia de langa tine! Hai sa nu mai judecam, sa nu mai barfim si sa nu mai consideram o amenintare pe cei care poate, in momentul de fata au mai mult.

Este loc pentru fiecare si superputerea fiecaruia este chiar unicitatea. Nimeni nu are cum sa fie TU! Si tu nu ai cum sa fii altcineva!

Fiecare are povestea lui, traumele, trairile lui. Hai sa ne acceptam asa, sa ne iubim si sa traim in armonie. Daca am incerca sa aflam povestea persoanei pe care o aratam cu degetul si sa ii intelegem motivele si trairile care au condus la luarea unor decizii, probabil ca am inceta sa mai fi rautaciosi.

Suntem toti facuti din acelasi aluat si in esenta noastra toti suntem iubire! Nimeni nu vrea sa raneasca intentionat, decat daca la randul lui este ranit!

Schimbarea incepe cu fiecare dintre noi, putem face o lume mai buna, mai plina de iubire, de pace si de intelegere!

Dar pentru a fi capabili de acest lucru trebuie sa invatam sa ne iubim si sa ne acceptam intai pe noi. Trebuie sa muncim la propria noastra viata, sa ne preocupam de evolutia noastra si sa ne bucuram de drumul pe care il parcurgem. In acest fel nu ne va mai deranja succesul vecinului sau al prietenelui…

Chiar sunt curioasa sa aflu parerea ta, trairile tale legate de acest subiect. Daca ai fost vreodata victima rautatilor si a invidei celor din jur?

Te imbratisez cu drag, Theona

6 răspunsuri la “Dacă am fi mai buni unii cu alții…”

Bineînțeles că am trecut prin așa ceva și încă trec,de ce?, și eu mă mir,am o colegă de o lună și jumătate,care a fost trimisă să mă ajute la serviciu, bineînțeles că este plătită,dar din invidie și răutate mi-a făcut numai necazuri, și atunci mă întreb oarecare am greșit,oare de vină să fie felul meu, sunt foarte miloasă cu mult bun simț, respect?. Mă gândesc ,hm

Sunt cu totul de acord și conștientă de acest sentiment care ne bântuie mințile și sufletele. Nu mă regăsesc in categoria celor invidioși dar văd și recunosc acest sentiment mai ales in ultimii ani. Păcat că nu prea putem face mare lucru cred că educația doar ne poate ajuta. Am fost victima răutății celor din jur dar cu răbdare și forță proprie am reușit să depășesc, chiar să mă ridic deasupra celor „răi” și să îi ajut la nevoie.

Sunt cu totul de acord și conștientă de acest sentiment care ne bântuie mințile și sufletele. Nu mă regăsesc in categoria celor invidioși dar văd și recunosc acest sentiment mai ales in ultimii ani. Păcat că nu prea putem face mare lucru cred că educația doar ne poate ajuta. Am fost victima răutății celor din jur dar cu răbdare și forță proprie am reușit să depășesc, chiar să mă ridic deasupra celor „răi” și să îi ajut la nevoie.

Tine foarte mult de educatia de acasa.Tine mult de credinta in valorile adevarate si dece nu de o minte sanatoasa.In primul rand dece trebuie sa ma compar cu altul, dece trebuie sa-l imit,dece trebuie sa-i copii realizariile mai mult dece am permis ca in interiorul mintii mele sa locuiasca acest demon al invidiei.Eu trebuie sa duc mai departe valoriile famiiliei mele sa realizez lucruri marete care sa-mi aduca satisfactii ,sa pot contribui si eu cu ceva la bunul mers al societatii.Poate si eu am responsabilitatea sa las lumii mostenire ceva de cultura, ceva nobil, maret din care sa-si traga si altii puterea. Sa ma uit la cei din stanga si dreapta ,sa le fiu de folos cu un sfat sanatos, o incurajare, o apreciere ,o alinare sufleteasca, nu sa-i invidiez, sa-mi fie ciuda si multe aspecte de acest gen.Oamenii invidiosi sunt certati cu ei insusi sunt nefericiti si cauta sa aduca nefericire si in vietile semenilor.Cred ca astea au fost valorile care au crescut cu ele.Eu ii compatimesc, le recomand sa-L caute mai mult pe Dumnezeu si vor devenii adevarati oameni .

Sincera sa fiu invidiile si rautatile celor din jur ma lasa rece,atata timp cat sunt multumita de propria mea persoana
,sunt impacata cu mine insa-mi prea putin i-mi pasa de parerea celor din jur.Sunt invidiosi nu au decat sa fie,nu ma afecteaza in nici un fel.
Invidia este o boala a secolului ,tratabila cu conditia sa doresti sa o tratezi.
Barfa este practicata de cei care din diferite motive nu s-au realizat in viata , si ca sa uite de propriile probleme se ocupa de ale celorlalti.
Un lucru nu inteleg la ce le foloseste,situatia lor , oricum ramine aceeasi.
O zi frumoasa in continuare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *